Profesorul Onisifor Ghibu a fost și rămâne una dintre marile personalități ale culturii românești, un adevărat intelectual român care și-a dedicat întreaga viață și activitate binelui public, țării pe care a slujit-o cu cea mai mare credință și loialitate.
S-a născut în Ardealul istoric, în comuna Săliște (jud. Sibiu), la 31 mai 1883, într-o familie de țărani meseriași. Școala primară a urmat-o în satul natal, apoi a frecventat cursurile gimnaziale la Sibiu și Brașov. Și-a desăvârșit pregătirea în pedagogie, filosofie, istorie și filologie la Universitatea din București și apoi în străinătate la Universitatea din Budapesta, Strassbourg și Jena, la ultima a obținut și titlul de doctor în pedagogie.
Încă din tinerețe, O. Ghibu și-a manifestat latura sa naționalistă și patriotică, a luptat pentru apărarea învățământului românesc, a ortodoxismului, pentru libertatea națională.
S-a implicat în lupta pentru inirea Basarabiei cu România din anul 1918 alături de românii basarabeni ca: Vasile Stroescu, Ion Inculeț, Pantelimon Halippa.
În perioada 1918-1945, O. Ghibu a desfășurat o bogată activitate atât pe plan politic, cât mai ales pe plan didactic în calitate de profesor universitar de pedagogie la Universitate din Cluj.
În timpul regimului comunist (1945-1989), profesorul O. Ghibu a simțit presiunea regimului totalitar ca și alți intelectuali democratici români.
A fost primul profesor de la Universitatea din Cluj care a fost demis din viața universitară. A suferit prigoana comunistă în lagărul de la Caracal, a fost mereu supravegheat de către organele de Securitate din orașul Sibiu unde a locuit până la sfârșitul vieții.
A scris peste 1000 de articole, cât și cărți de referință precum: “Pe baricadele vieții”, “De la Basarabia rusească la Basarabia românească”, “Despre educație”, “Corespondențe”. Opera antumă foarte vastă a lui Onisifor Ghibu are ca subiecte principale: pedagogia și educația, problemele școlare, unirea celor două biserici românești, politica religioasă și minoritară a statului român față de politica dușmănoasă și revizionistă a unor organizații laice și călugărești, problemele basarabene.
Profesorul Onisifor Ghibu a fost și rămâne un adevarat om al școlii românești, un demn urmaș al lui Gheorghe Lazăr. S-a stins din viață la 31 octombrie 1972, la Sibiu, unde se află și mormântul său.
Adriana Drăghici, profesor de istorie
